În căutarea unei viticulturi durabile, protecția viței de vie împotriva bolilor și a buruienilor se impune ca o provocare majoră. În fața fenomenelor de rezistență, alternarea modurilor de acțiune reprezintă o prioritate.
Echilibrul delicat dintre productivitatea viticolă și conservarea ecosistemului necesită abordări inovatoare. În centrul acestei ecuații se află necesitatea de a controla buruienile, evitând în același măsură dezvoltarea rezistenței. Protecția durabilă a podgoriilor împotriva bolilor înseamnă mult mai mult decât pulverizarea regulată. Măsurile profilactice inteligente, precum limitarea vigorii viței de vie încă de la început, este de ajutor pentru modularea riscului de apariție a rezistenței. Diversificarea metodelor, de la reducerea aportului de azot până la înierbarea permanentă, reprezintă o primă linie de apărare.
Reducerea dozelor și prevenirea rezistenței.
Mucegai pufos și putregaiul cenușiu, dușmani notorii ai viței de vie, necesită abordări specifice. Evitarea formării de pete umede, eliminarea lăstarilor care favorizează apariția focarelor primare de mucegai pufos și aerisirea ciorchinilor de struguri prin tăierea corespunzătoare sunt practici esențiale. Aceste măsuri de precauție, chiar și în momentul în care riscul este scăzut, reduc nevoia de tratamente, aducând viticultura în conformitate cu principiile de durabilitate.
Eficacitatea acestor măsuri este sporită de gestionarea inteligentă a rezistenței. Recomandările evoluează în funcție de frecvența speciilor rezistente în cadrul populațiilor de organisme fitopatogene. Alternarea modurilor de acțiune reprezintă un pilon fundamental, strategiile antirezistență bazându-se pe diversificarea fungicidelor utilizate.
Diversificarea și alternanța modurilor de acțiune.
Diversificarea modurilor de acțiune, prin combinarea substanțelor care nu prezintă rezistență încrucișată pozitivă, este un factor fundamental. Reducerea utilizării de zone multiple joacă un rol major în prevenirea rezistenței. Alternarea modurilor de acțiune de-a lungul anotimpurilor, cu introducerea de pauze, contribuie la exercitarea unor presiuni de selecție diversificate, reducând astfel frecvența populațiilor rezistente. Mozaicurile spațiale, care implică utilizarea simultană a diferitelor moduri de acțiune în parcele separate, oferă o abordare mai strategică. Aceste metode antirezistență, combinate cu limitarea numărului de tratamente, au ca scop maximizarea eterogenității selecției fungicidelor. În acest fel, strategia contribuie la reducerea vitezei de adaptare a populațiilor de agenți patogeni și la asigurarea unei protecții durabile a podgoriei.
Viticultura modernă este la răscrucea dintre inovare și conservare. Alternarea modurilor de acțiune și gestionarea inteligentă a rezistenței nu sunt simple strategii, ci piloni ai viticulturii durabile. Aceste abordări redefinesc modul în care ne protejăm podgoriile, asigurând un echilibru armonios între producția de calitate și respectul pentru mediu.